Calatoria

Se imbraca incet, cu gandul la ceaiul fierbinte care il atragea dar nu prea. Ii era teama ca va incepe iar sa transpire abundant si nu mai avea nimic de schimb dar mai ales nu avea timp sa se mai schimbe. Mai avea la ddispozitie mai putin de o ora pana la prima intalnire de afaceri pe care o avea in Capitala. Cele doua intalniri erau programate de multa vreme si nu mai suporta amanare semnarea contractelor. Afacerea lui incepuse sa se clatine la inceputul recesiunii  si, de atunci incoace, lucrurile mergeau pe linia de plutire, mai scadeau sub ea, dar isi revenea relativ repede. Asa parea sa fie si acum cand avea sa incheie aceste contracte mult asteptate, o gura de oxigen, cu doua firme serioase si foarte stabile, in plina ascensiune.

Una dintre ele, serviceul auto chiar se oferise sa ii puna la dispozitie o masina de inchiriat, pentru ca si ei aveau acest gen de activitate, iar firma de usi de garaj se oferise sa ii puna la dispozitie cazare in Bucuresti pe perioada saptamanii in care va sta aici.


Se incapatanase sa refuze aceste oferte foarte bune, asa, incapatanat cum era, ca orice Berbec din zodia lui. Nu vroia sa lase impresia de slabiciune financiara mai ales in fata celor doua companii Bucurestene, care poate l-ar fi privit oarecum de sus in timpul negocierilor.

Gripa il lovise insa in momentul cel mai nepotrivit, “ca o molima in timpul razboiului”, se gandea, in timp ce isi strangea nodul la cravata delicata din matase. Isi trecu limba peste buzele uscate de fabra. O sete nemarginita il urmarea de cateva zile, in parte de la febra, in parte probabil de la pumnii de medicamente pe care le inghitise in speranta ca se va insanatosi pentru a fi in putere la aceste intalniri de afaceri.

Se hotarase in ultimul moment sa nu isi ia masina personala pentru a ajunge in Capitala. Se informase pe cateva bloguri auto despre masini de inchiriat cu sofer si, tocmai aparuse o oferta de inchiriat masini in Bucuresti cu o oferta speciala, cu cativa kilometri inclusi, care aproape ca acoperise drumul soferului care a venit sa-l ia din fata portii. Pentru cateva momente, cand masina de inchiriat eleganta, cu un sofer tanar si la fel de elegant trasese langa trotuarul din fata casei sale, se simtea ca un director al unei companii multinationale, cu salariu de cateva mii de euro. Ii parea rau parca ca era atat de dimineata si nu erau treji vecinii sa il vada, cum pleca el in mica calatorie de afaceri cu aceasta masina inchiriata din Bucuresti.

Facuse bine ca apelase la aceasta firma de rent a car. Pe drum abia s-a abtinut sa nu adoarma din cauza oboselii si a bolii care din cand in cand ii mai oferea si frisoane... . Soferul l-a ajutat apoi sa faca check-inul, il ajutase cu bagajele si hotelul care era nesperat de ieftin.

Se uita pentru ultima oara in oglinda, isi aranja usor cravata, iar apoi, in fata usii, trase aer in piept, incercand sa scape de emotiile intrevederii care il astepta. Cineva batu discret la usa. Era soferul, partenerul lui in aceasta calatorie. “Curaj, isi spuse, voi avea doua contracte, douazeci de oameni vor avea din nou de munca!”